Din ’84-ncoace

0

Ma durea capul aseara de la atata calculator si, zicandu-mi ca altceva nu am ce sa fac, in afara de stat in fata monitorului, m-au lovit amintirile si nostalgia si dorul.

Si uite asa mi-am amintit eu, ca un mos nascut in 84 ce sunt de zilele alea minunate ale copilariei mele, prins in perioada de eliberare din comunism si intrare in ceea ce consideram (fara a avea idee ce inseamna) democratie. De vremea cand n-aveam computer si ma jucam in fata casei de-a ratele si vanatorii, de-a vati ascunselea, pac-pac si cate si mai cate. De cazemata imensa pe care o faceam cu Radu in locul in care acum se construieste o Biserica, si cum ne certam cu tiganii care voiau sa ne-o “fure”.

De betia pe care-am tras-o la ruine cu Alex, cumparand o sticla de Rom cu vreo 2-3000 de lei, poate chiar mai putin. Am baut impreuna cam un sfert de sticla si ne-am facut praf. De prima tigare, urmata, firesc, de urmatoarea, si tot asa, cu acelasi Radu, la aceleasi ruine, ascunsi in boscheti (se intampla pe la 8-9 ani chestia asta, si bine-nteles ca doar pufaiam).

Mi-am amintit de plimbarile pe care la faceam, “urmarind” o persoana – pur si simplu gaseam pe cineva, oricine, de pe strada, si ne plimbam in urma ei, considerandu-ne detectivi, pana cand femeia (de obicei erau femei) intra in casa ei, iar noi ne simteam impliniti ca am mai rezolvat o misiune.

De HC-ul pe care l-a adus tata de la serviciu intr-un weekend, mi-a bagat Miner de pe caseta, si m-am jucat doua zile neincetat, fara sa opresc “calculatorul”, apoi de Saboteur, de Rambo, Dizzy si cate si mai cate minunate jocuri. Mi-am amintit cat ma bucuram vazand filmele cu Bruce Lee, van Damme sau Chuck Norris si cat de mult imi doream, la final, sa fiu si eu ca ei… Si multe altele pe care daca le voi enumera vor deveni plicticoase in cele din urma, dar care, cel putin celor care stiu despre ce vorbesc, s-ar putea sa le trezeasca nostalgii…

Si iata-ma acum, dupa aproape 25 de ani, stand in pat cu o durere gigantica de cap din cauza calculatorului, gandindu-ma ca, oricum, altceva nu am ce face… gandindu-ma ca, poate, cei care au avut ghinionul sa se nasca cu-n calculator in casa sunt convinsi ca alte metode de distractie nu exista… trist si ciudat acest secol 21… Mie, unul, mi s-a facut dor…

LEAVE A REPLY