Cantece de munte: Copilul muntilor

0

Nu stiu cat de mult mai sunt “la moda” calatoriile pe munte ca pe vremuri, cu vinul, vodka si chitara, dar voi incerca sa readuc amintiri placute celor care au trecut prin aceasta etapa de calatorii pe munte. Va voi prezenta de-a lungul a mai multe postari cantece de munte, cantece de voie buna, veselie si tinerete pe care probabil nu le vom mai auzi in curand.

Incepem cu un cantec de munte numai bun de inaugurat aceasta rubrica: Copilul muntilor.

Copilul muntilor

Eu sunt copilul muntilor
Si prin fisuri m-avant, iu-hei
De frica eu habar nu am
Si muntilor le cant – cum mai? Asa!

 

R: Ioleri, ioleri…..

Adesea muntii-nalti ii suni
C-o fata-n coarda urc, iu-hui
Ma uit la ea cu inteles
Si corzile le-ncurc

De voi cadea vreodata jos
Si voi muri pe loc
Voi sa ma duceti iarasi sus
Si sa-mi cantati cu foc

Iar tu, fetito, draga mea
La mormant sa nu ma plangi S
a-mi pui la cap o stancagrea
Altfel, mascol si cantPrieteni buni ce m-ati avut
Si-o coarda ne-a legat
Sa stiti ca eu nu am murit
Sa stiti ca am plecat

Vor trece ani si vom fi
Eu tanar, voi carunti
Dar tot la fel ca-n prima zi
Vom hoinari prin munti

Ce parere aveti despre acest cantec de munte? Suna bine… dar cel mai bine suna dupa ce urcati pe munte cu prietenii, nu?

LEAVE A REPLY